Cum a inceput totul:

Odata cu inceperea liceului,cum era de asteptat, mi-am schimbat si grupul de prieteni.In scurt timp am reusit sa imi schimb anturajul , si la prima vedere toti pareau niste nebuni la fel ca mine. Dar totusi printre acesti nebuni se afla unul mai deosebit : il vedeam mereu comunicand cu toata lumea(sau cel putin incercand sa faca asta),il vedeam mereu sarind in ajutor celorlalti,si de departe parea sa semene cu mine mult mai mult decat toti ceilalti ,desi ... in ceea ce ma privea pe mine ... nu era nimic ... inca nu reusisem sa schimb macar doua vorbe cu el. Nu am bagat de seama asta , fiind printre cei noi in 'gasca' am zis ca e mai bine sa stau in banca mea , sa fiu eu insami. Zis si facut!Pana cand baiatul pe care il admiram, mi-a simtit prezenta,m-a bagat in seama in sfarsit! A fost o intamplare absolut ciudata! Intr-o seara stand la o barfa dupa terminarea orelor , o gluma nevinovata 'i-a dat curaj' sa se apropie de mine.Sincera sa fiu in acel moment nu am crezut ca faptul ca 'l-am acuzat ca ma inseala' va avea asupra lui vreun efect ; dar uimitor : Chiar a mers! Pana in acel moment nu ma puteam gandi la el ca la ceva mai mult decat un prieten , pentru ca traiam cu impresia ca el ma priveste doar ca pe un copil,si ca nu s-ar uita la mine vreodata. Bineinteles ca asa cum mi se intampla mereu , ceea ce a urmat m-a bagat si mai tare in ceata : brusc,simteam o atractie foarte puternica fata de el!Dar nici macar dupa apropourile facute de prietenii nostri care erau prezenti, nu puteam spera ca seara aia va insemna ceva. Nu dupa mult timp dupa ce am ajuns acasa , vorbind cu sora lui la telefon[si cred ca e cazul sa precizez si faptul ca aceasta imi este colega de clasa si prietena buna] aflu ca vrea si el sa vorbeasca cu mine . Evident nu puteam sa stau cu mainile in san si am incercat sa profit de situatie cerandu-i numarul de telefon.Eram asa 'pierduta' ... pe o parte ma gandeam cum ar fi sa fie ceva intre noi [evident ganduri copilaresti], dar pe partea cealalta ma gandeam ca imi fac iluzii desarte... Dar cum imi sta in fire sa fiu o visatoare am continuat sa visez la el.Deja nu mai era un secret faptul ca il placeam , dar totusi inca nu vroiam sa afle..asteptam momentul in care sa imi spuna cineva,macar din presupuse, ca si el ma place. Nu voi uita niciodata ce grea a fost noaptea aceea doar din cauza faptului ca stiam ca a 2-a zi urma sa ma intrebe 'ceva' , iar gandul ca ma va intreba daca vreau sa fim impreuna era tot mai des in mintea mea.